VIORICA DINESCU (1926-2011) – DASCĂL, SCRIITOR ȘI TRADUCĂTOR DE LITERATURĂ TURCĂ

Lect. dr. Viorica Dinescu_Inceputul anilor 1970Absolventă a liceului „Ion Heliade Rădulescu” din București (1945), Viorica Dinescu a urmat inițial Facultatea de Filologie Modernă (specialitatea: Istoria literaturii române vechi) a universității bucureștene. În perioada 1949-1953 și-a întrerupt studiile universitare, însoțindu-și soțul la postul diplomatic din Turcia, și intrând astfel pentru prima oară în contact cu limba și cultura turcă, care urmau să devină miza sa profesională majoră în anii următori. În anul 1968 a absolvit cursurile Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale din cadrul Universității din București (specializările turcă-română), iar în anul 1976 a devenit doctor în științe filologice, cu o teză despre teatrul de umbre turc. În perioada 1968-1983 a fost lector universitar la Facultatea de Limbi Romanice, Clasice și Orientale (Secția de lima și literatură turcă) a Universității din București, fiind vreme de mai mulți ani titulara cursului de Literatură și civilizație turcă și a seminarelor aferente, precum și a unor seminare de practica limbii turce și a mai multor cursuri opționale.

S-a numărat printre membrii fondatori ai Secției de Studii Orientale din cadrul Societății de Științe Istorice și Filologice (1956), devenită ulterior Asociația de Studii Orientale din România. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România (din anul 1974 stagiar, iar apoi titular).

Viorica Dinescu a fost, vreme de mai multe decenii, cel mai de seamă promotor al literaturii turce în România. A debutat literar la revista Contemporanul (oct. 1958), colaborând, în aceeași epocă, cu radioul public (emisiuni cu profil literar) și cu revistele pentru copii Luminița și Arici Pogonici, în care a publicat atât proză originală, cât și traduceri din limba turcă. A publicat ulterior numeroase traduceri din literatura turcă, însoțite de studii introductive și de prefețe care au contribuit substanțial la cunoașterea și la percepția mai nuanțată a acestui domeniu în România. A fost un intelectual exigent și un dascăl de excepție, implicat în formarea mai multor generații de specialiști în domeniul turcologiei și, în sens mai larg, al literelor.

Lect. dr. Viorica Dinescu alaturi de scriitorul Aziz Nesin_Reuniune a scriitorilor din Turcia

LISTĂ SELECTIVĂ DE LUCRĂRI

LUCRĂRI ORIGINALE

  1. Lucrări cu profil academic

Viorica Dinescu-Székely, Antologie de texte literare turcești, București, Centrul de Multiplicare al Universității din București, 1974.

Viorica Dinescu, Romanul turc. Perioada modernă, București, Centrul de Multiplicare al Universității din București, 1978.

Viorica Dinescu, Teatrul de umbre turc, București, Editura Meridiane, 1982.

  1. Articole academice

Viorica Dinescu, „La relation entre Karagöz oyunu et le théâtre roumain de marionnettes”, Studia et acta orientalia IX/1977, pp. 48-58.

Viorica Dinescu, „Rapports entre le théâtre d’ombres turc et le théâtre roumain”, Ethnologica, 1978, pp. 73-78 și 130-132.

Viorica Dinescu, „Aspects du réalisme dans le roman turc de la période «Tanzimat»”, Studia et acta orientalia X/1980, pp. 69-76.

  1. Literatură originală

Viorica Dinescu, Ahmet (povestiri pentru copii), București, Editura Tineretului, 1962.

Viorica Dinescu, Ochelarii mincinoși, București, Editura Tineretului, 1962.

TRADUCERI

  1. Traduceri însoțite de aparat critic

*** O chestiune de afaceri (antologie de povestiri turceşti; traducere din limba turcă, prezentări ale autorilor şi note: Viorica Dinescu), Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1962; Yaşar Kemal, Indje Memed, haiducul (traducere din limba turcă, prefaţă şi note: Viorica Dinescu), Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1964; Reşat Nuri Güntekin, Pitulicea (traducere din limba turcă şi note: Viorica Dinescu), Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1968 (reeditare: Editura Minerva, Bucureşti, 1990); *** Sub piersici. Oglinda de pe plajă. Nuvele turceşti (traducere din limba turcă, prefaţă şi note: Viorica Dinescu), 2 vol., Bucureşti, Editura Minerva, 1973; *** Padişahul Fulger. Basme turceşti (traducere şi prefaţă: Viorica Dinescu), Bucureşti, Editura Minerva, 1978; Aziz Nesin, „Povestea pricinei pentru care un mort înviat de trei ori nu a mai fost înviat a patra oară”, Vatra, 20 mai 1980, pp. 11 și 15; Sabahattin Ali, Madona cu haină de blană (traducere şi studiu introductiv: Viorica Dinescu), Bucureşti, Editura Univers, 1982; Melih Cevdet Anday, Trândavii (traducere, prefaţă, tabel cronologic şi note: Viorica Dinescu), Bucureşti, Editura Minerva, 1984.

  1. Literatură pentru copii

*** Din isprăvile lui Nastratin Hogea (traducere și repovestire: Viorica Dinescu), Bucureşti, Editura Tineretului, 1961; *** Pescarul și prea frumoasa Gada. Povești africane (repovestire: Viorica Dinescu) Bucureşti, Editura Tineretului, 1963; Mărul care plânge și mărul care râde. Povestiri turcești (traducere: Viorica Dinescu), Bucureşti, Editura Tineretului, 1964; *** Alte isprăvi de-ale lui Nastratin Hogea (traducere și repovestire: Viorica Dinescu), Bucureşti, Editura Tineretului, 1968; *** Nastratin Hogea (repovestire și prefață: Viorica Dinescu), Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1974; Aziz Nesin, Covrigi,  covrigi proaspeți (traducere și prefață: Viorica Dinescu), București, Editura Ion Creangă, 1982; Aziz Nesin, Gâştele zburătoare. Uçan kuşlar (ediţie bilingvă; traducere din limba turcă şi selecţie: Viorica Dinescu), Bucureşti, Editura Kriterion, 1998.

Colaborări la volume colective de povești: *** Din poveștile Asiei, București, Editura Ion Creangă, 1979; *** Din cele mai frumoase basme ale lumii I, București, Editura Ion Creangă, 1988; colecția „Povești nemuritoare”, apărută la Editura Tineretului/Editura Ion Creangă (8/1968, 18/1975, 20/1977, 21/1978, 1986).

  1. Traduceri de dramaturgie

Keskin Yıldırım, Rechizitoriul (traducere din limba turcă: Viorica Dinescu), piesă reprezentată la Teatrul de Stat din Oradea în stagiunea 1979-1980 și reluată sub titlul Ucigașul vine seara la Teatrul Valah din Giurgiu, în stagiunea 1992-1993; Behçet Necatigil, Omul care n-a privit stelele (traducere din limba turcă: Viorica Dinescu), piesă difuzată în premieră la teatrul radiofonic în anul 1969; Behçet Necatigil, Căpitanul de cursă lungă (traducere din limba turcă: Viorica Dinescu), piesă difuzată în premieră la teatrul radiofonic în anul 1973; Aziz Nesin, Salt mortal (traducere din limba turcă: Viorica Dinescu).

This entry was posted in Din istoricul secţiei, Viorica Dinescu, dascăl și traducător de excepție and tagged , , , , . Bookmark the permalink.